Nu, nu am nimic rău de spus, ba chiar sunt fericit (dacă sunt de calitate, normal!) că am ce să citesc. Observ că din ce în ce mai multe persoane încep să...scrie.
Mă rog, nu e un lucru atât de important, dar nu ştiam cum să încep...
Mai nou, mă găsiţi şi pe Tumblr, să ştiţi! Mă rog, acolo nu postez foarte multe chestii scrise. Mai mult imagini, melodii şi prostii din astea. Click aici pentru Tumblr.
Ştiţi momentele alea ciudate în care vrei să răspunzi negativ şi inima nu te lasă, aşa că îţi iese din gură doar ceva gen : "nu te supăra!" ? Da... Şi eu.
Deşi nu pot spune că mi se întâmplă foarte des, fraţilor, chestiile astea sunt inevitabile! Adică uite... Te duci la tanti Fănica la maga, şi acolo te întâlneşti cu your ex, care îţi propune ceva. E mai mult decât logic ce. Ce faci în situaţia asta (şi bineînţeles, dacă nu vrei!)? Apelezi la veşnica replică....
- Nu te supăra...
- Ok, ok, nu-i nicio problemă, stai liniştit!
Şi apoi pleaaacă cu o moacă din aia care te face să îţi fie milă de ea, şi cu coada-ntre picioare, aşa, ca un căţeluş din ăla super simpatic care îşi dă seama că şi-a enervat stăpânul.
Tu, care eşti un genitlom, aşa, nu îţi permiţi să o laşi să sufere. Şi, la fel ca şi ea, te duci şi te înjoseşti acolo, spunându-i că...da! Ce să şi faci?
Apoi, tot tu, care te simţi super încorsetat de această legătură strânsă şi lipsită de logică, te duci şi îi spui că nu mai merge, trebuie să rupeţi legăturile. Şi atunci, puf! Fericirea ei dispare, iar tu te simţi din nou ca un papagal din ăla care a stat şapte sute de ani în colivie, şi apoi, în sfârşit, a fost eliberat...
Cam aşa cu poveştile astea. Sunt mult mai multe chestii inevitabile legate de ex-ii ăştia, dar nu stau să le scriu, pentru că m-aş întinde pe...mult (o singură pagină, ce-i drept, pentru că e o singură postare şi blogul nu se duce mai departe)!
Vă las o super melodie, zic eu...
Cius!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu