What?!

Butterflies in my stomach?!
Nu, asta nu e posibil!
Nu, nu vreau ca asta să fie posibil! E plăcut, sau nu? Hm...nu îmi dau încă seama...

Lăsând la o parte stomacul meu super mega ultra ciudat în care chiar au apărut fluturi (da, am mers la o ecografie, sau cum se numeşte aia!), şcoala ne stresează făcându-ne să numărăm secundele până la săptămâna de vacanţă de primăvară. De ce? Pentru că noi iubim vacanţa! Care noi? Noi toţi, noi, cei de la 7A, cei ce mergem şi stăm în aceeaşi încăpere ore în şir, râzând cu profesorii, învăţând, şi fiind intrigaţi de ceea ce se aude pe la uşă. Pentru colegii care îmi urmăresc blogul, răspunsul e încă NU! Şi e un NU categoric, să ştiţi!

Revin la 7A. V-am mai zis vreodată că vă iubesc? Nu, nu cred că am făcut-o, dar o fac acum! Sunteţi a doua mea familie, până la urmă! I have butterflies in my stomach for you too! 

Nu ştiu de ce am postat. Poate lumea virtuală abia acum a reuşit să mă recâştige după vreo două săptămâni de pauză, în care numai olimpiade am visat! Ei, viaţa e plină! Nu regret nicio formulă învăţată, nu regret niciun  caiet umplut cu comentarii, nu regret nicio postare pe blog, nu regret niciun zâmbet aruncat unui drag coleg sau prietenilor mei, nu regret niciun zâmbet primit, şi nu regret nimic din ceea ce fac! Sunt eu, cu bune şi cu rele! Ăsta e blogul meu, fie el mişto sau nasol! Ăsta e stilul meu de a scrie, fie că vă place sau nu! La urma urmei, nimeni nu vă obligă să îmi citiţi aberaţiile, daca asta credeţi că sunt! 

Le mulţumesc din nou celor care mă susţin şi mă încurajează zi de zi să nu mă opresc din asta! Şi din cauza voastră am fluturi în stomac!

Asta e pentru final! E genial...