De ce aş recupera aceeaşi zi de şapte ori, fratele meleu, când pot să stau frumuşel acasă? Totuşi, trebuie să am bun simţ, şi să le mulţumesc profesorilor că sâmbătă ne-au lăsat să stăm degeaba. Să stăm degeaba, dar la şcoală, lucru care oricum ne-a stricat tuturor dispoziţia. Din trei ore şi douăzeci şi cinci de minute pe care trebuia să ni le petrecem recuperând materie (noi suntem înainte cu materia, nu în urmă, deci o oră liberă ne-ar fi adus la normal, oamenii lui Dumnezeu!) am stat două ore la repetiţii pentru ziua şcolii, jumătate de oră în faţa chioşcului mâncând îngheţată topită, şi jumătatea de oră rămasă am făcut istorie (ne-a predat, logic!) şi muzică (a zis că nu pune absenţe, şi mi-a părut rău că nu apucasem să plec)...
A fost o zi pierdută "superbă", şi o săptămână în care am văzut şcoala zi-de-zi la fel de bună.
Duminica a trecut şi ea, din păcate, dar mâine plec din casă cu gândul că păşesc pragul şcolii abia pe la patru, că duaaah! am concurs cu profu' de bio, şi trebuie să merg acolo. Să dea Dumnezeu să se termine pe la 1!
Şi cum mai avem o săptămână şi două zile de şcoală după care vine binecuvântata zi de 1 mai, îmi urez mie, şi colegilor mei multă putere de muncă, şi chef de şcoală (necesar pentru toţi). Cu toate că n-am avut nicio temă chioară pentru mâine (mă rog, doar de învăţat ţările Americii, dar nu e ceva foaaarte complicat), weekend-ul ăsta a trecut fără ca cineva să îl simtă, sunt convins. Noroc cu ziua şcolii, care-i marţi, şi care probabil ne va scăpa şi ea de ora de fizică de luni.
Offf! Am vorbit prea mult de şcoală, dar stresul e stres!
Mi-ar plăcea să pot vorbi despre Polul Nord, reni, caracatiţe, regine, delfini şi căluţi roz ca şi cum chiar ar exista, dar cum nu există, mi-e imposibil să o fac. Aşa că să trecem la lucruri mai reale. Voi nu iubiţi unicornii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu