Și după o lungă pauză de Blog din mai multe motive (pe care sincer, nu am chef sa le enumăr), vreau și eu să revin ca oricine, cu o postare. O postare probabil banală, plictisitoare...mai plictisitoare decât toate celelalte aș putea spune.
Dacă încă citiți înseamnă că nu aveți ce face, dar mă rog. Acum încep.
Cealaltă postare a fost făcută în niște zile nenorocite, și pline de...ceva nașpa. Nu vreau sa îmi amintesc. Oricum, ce a fost a fost, acum e prezent, și trebuie să nu mă mai gândesc acolo. Poate că ne vom revedea, sau poate că nu...mai ales că vorbim din ce în ce mai rar cu ei și speranța se scuuurge, caaade, și parcă nu mai am niciun strop. Și asta nu doar eu.
Incorectitudinea e un alt factor care m-a făcut să postez. Este cea mai nasoală chestie care ți se poate întâmpla. Mă rog, lumea e plină de nedreptăți și știu că trebuie să ma obișnuiesc să trăiesc cu ele bântuindu-mă, fie că îmi place sau nu. E ceva care îți face părul să îți albească, știi?
Nu e ceva concret, dar când vezi că altul face ceva pentru că se smiorcăie, înnebunești. Și culmea, ție ți-e jenă!
Oamenii. Ăștia sunt oamenii.
În altă ordine de idei, mâine e duminică. Adică peste o oră e duminică. Sincer, cel mai groaznic coșmar (după duminică vine luni. luni înseamnă școală). Săptămâna asta încep tezele și chiar nu o să am timp de nimic. Nu că până acum aș fi avut, dar acum chiar că nu o să mai am.
Am crezut că s-a terminat cu blogul și că nu o să mai postez, sau ceva... Dar revin, (în forță, sper eu) cu noi postări, legate de...chestii neinteresante. NU e un blog pentru știri, noutăți, sau alte chestii formale. E un blog pentru MINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu