Sadness and a War about to Start.

Ar fi genial să putem da timpul înapoi, şi să retrăim aceleaşi momente. Asta ar fi genial în cazul în care am greşit ceva, şi chiar ne păsa de aia. În orice caz, nu putem face asta, so, here we are. O situaţie cu care nu, nu mă mândresc, pot spune cei în cauză ce or spune. Nu ezit în a-mi recunoaşte vina, pentru că dacă nu o fac, totul va fi mai rău. Asta în cazul în care ai cu cine, că dacă nu ai, pot crede că eşti îngâmfat, şi vrei să te dai mare că ştii ce ai făcut, şi apoi îţi ceri scuze şi le pupi picioarele. Nu, nici chiar aşa... Să nu exagerăm!

În altă ordine de idei, s-a dus şi a doua zi de vacanţă, care m-a ajutat să-mi termin camionul de teme pe care îl aveam, şi acum mă simt şi relaxat, dar şi speriat în acelaşi timp. După două săptămâni de repaus total, tot ceea ce ne dorim sunt alte două săptămâni de repaus, nu de şcoală. Oricum, rezist cu gândul la vara asta care se încăpăţânează să vină, şi cu fiecare pas înainte, mai face doi înapoi. 

Vară, să ştii că noi toţi îţi ţinem pumnii şi te aşteptăm cu îngheţata în congelatorul de la chioşc de la şcoală, că acum dacă ne vede cineva că mâncăm, zice că suntem nebuni (cred că s-a întâmplat deja asta... :)) )...

Cum coreeni s-au hotărât ca mâine să declanşeze războiul termonuclear, lucru care sper să fie o minciună. Bravo japonezilor, care din câte am înţeles au luat deja măsuri, şi respect şi coreenilor, totuşi, pentru că s-au obosit să îi anunţe pe străinii de pe-acolo să îşi ia tălpăşiţa. 

Cum nu mă simt în stare să vorbesc despre asta, mă abţin, dar aştept cââât mai multe veşti, de bine, normal! Deşi chestia asta cu războiul mi se pare ceva foarte interesant, ştiu că nu este amuzant. Lecţiile de la istorie sunt altceva, dar să le fi trăit...nici nu vreau să mă gândesc...

Până când voi mai posta, în curând sper eu, vă urez numai bine, şi fiţi foarte atenţi ce faceţi, cum faceţi, şi când faceţi, că s-ar putea să dezamăgiţi nişte persoane destul de importante.

Vlad.